Lordoza este o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu convexitatea anterioara, prin accentuarea curburilor fiziologice. In regiunea lombara bazinul prezinta o anteversie accentuata tinzand spre orizontalizare. Abdomenul este proeminent, iar membrele inferioare sunt intinse din genunchi sau in hiperextensie. Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor produce leziuni de uzura.
Lordoza o intalnim mai des la gimnaste, inotatoare, gravide sau persoane supraponderale. La persoanele care poarta incaltaminte cu tocuri inalte se produce un dezechilibru spre inainte ce se compenseaza prin inclinarea trunchiului inapoi cu incurbare lombara.
Anumite afectiuni se insotesc de lordoza: luxatia congenitala de sold bilaterala, spondilolistezisul si miopatiile prin lezarea muschilor fesieri.
Devine patologica atunci cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca amplitudine, sau cand este localizata in regiunea dorsala.
Printre cauzele hiperlordozei enumeram si stationarea la verticala un timp indelungat, actiune ce duce la scurtarea muschilor spinali, ei fiind muschii care lordozeaza si nu greutatea corpului. De asemenea mobilitatea redusa in miscarea de abductie a membrelor: 45 de grade pentru atriculatia coxo-femurala si 90 de grade pentru articulatia scapulo-humerala, iar depasirea acestor limite se face prin lordozare.
Pe scurt, voi arata ca accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului este posibila in cazurile urmatoare:
- atonia abdominalilor, in special a dreptului abdominal. Viscerele nesustinute anterior trag de coloana lombara, de care sunt fixate si abdomenul proemina;
- astenia generala, continua sau ocazionala, lipseste individul de tonusul necesar posturii, lasandu-se apasat de greutatea corpului, sustinut, se poate spune, numai in ligamente fara participarea continua a musculaturii erectoare;
- atonia cvadricepsului care determina o flexie a genunchilor prin relaxarea ischio-gambierilor;
- rotatorii externi, atat ai membrelor superioare si inferioare hipotonici, contribuie la accentuarea lordozelor cervicala si lombara. Acesti muschi sunt corectori;
- hipertonia psoasului-iliac, muschi lordozant, in detrimentul muschilor abdominali si fesieri care sunt corectori;
- folosirea incorecta a respiratiei diafragmatice care poate contribui la lordozare;
- muschii spinali (cervicali si lombari) hipertonici, sunt scurtati.
Tratamentul. Gradul lordozei se poate determina masurand distanta de la firul cu plumb la varful apofizei spinoase cea mai departata. Tratamentul incepe cu autocontrolul tinutei, cu abdomenul supt si fesierii contractati, in timpul mersului, in stand pe loc sau in timpului programului de kinetoterapie.
Corectarea inclinarii bazinului o facem in picioare, cu spatele lipit de perete, contractand simultan abdominalii si fesierii, iar cu palma introdusa intre perete si coloana vertebrala lombara controlam ca distanta sa fie cat mai mica. Aceasi corectie o putem face si din pozitia culcat pe spate.
Pentru tonifierea muschilor abdominali, lucram cu exercitii de mobilizare a membrelor inferioare pe trunchi, sau a trunchiului pe membre, respectand insa anumite reguli. In primul caz, cand flectam membrele iar trunchiul ramane fix, miscarea nu este facuta de muschii abdominali, deoarece acestia nu au insertii pe femur pentru al mobiliza. Miscarea este realizata numai de psoas-iliac si de drept anterior, muschi ce au insertii pe bazin, coloana lombara si femur.
Muschii abdominali, luand punct fix pe toarce, se contracta pentru a fixa bazinul si coloana lombara pe sol, dand psoasului-iliac un punct fix pe coloana pentru a se contracta. Vom avea grija inainte de executarea flexiei coapsei sa rasturnam bazinul stergand curbura lordotica, prin flectarea unuia sau a ambelor membre inferioare si din aceasta pozitie de plecare se vor ridica unul sau ambele membre intinse din genunchi. Unghiul cel mai indicat al membrelor fata de sol in miscarile de abdomen este de 45 de grade cel putin. Pornind din aceasta pozitie , membrele se ridica fara a depasi verticala, caci dincolo de acest unghi (90 de grade) muschii abdominali nu mai lucreaza, se accentueaza insa cifoza dorsala.
In al doilea caz, cand mobilizam trunchiul pe coapse, vom tine seama de urmatoarele: mai intai vom fixa picioarele si dupa aceea flectam trunchiul pe coapse sau il departam. pentru flectarea lui pornim din pozitia cu trunchiul ridicat si sprijinit la 45 de grade, iar de aici continuam flexia pana ajungem la verticala. Mai departe de verticala spre coapse muschii abdominali nu se mai contracta caci trunchiul cade prin greutatea sa.
Pe langa tonifierea musculaturii abdominale mai urmarim:
- retroversia bazinului prin contractia simultana a muschilor fesieri si abdominali, cumplu de muschi corectori ai lordozei;
- intinderea musculaturii lombare prin flexia coapselor pe bazin;
- tonifierea cvadricepsului;
- tonifierea fesierului mare;
- tonifierea musculaturii dorso-lombare;
- masaj decontracturant pe muschii lombari si vibromasaj.
Kinetoterapeutul este cel care alege exercitiile in functie de particularitatile fiecarui pacient. De asemenea, acesta asista executia si monitorizeaza evolutia , luand decizii de ingreunare sau inlesnire atunci cand este cazul.
Recomandari. Pe langa kinetoterapie se recomanda practicarea ciclismului, sport care obliga la cifozarea regiunii lombare. Se vor evita extensiile de trunchi care lordozeaza, alergarile de viteza care dezvolta muschiul ilio-psoas, transportul de greutati mari pentru a menaja coloana, statul si mersul prelungit.